vineri, 5 august 2011

Monoton . . .

Lumea este ceea ce facem noi din ea.
De aceea privesc luna printr-o spartura verde de sticla.
Imi patrunzi usor in gand...
Pleaca ,te rog, macar in noaptea asta lasa-ma sa ma gandesc 
la altceva in afara de tine.
Cand ai de gand sa ma lasi in pace?
Ma pierd...ma simt atat de singura.
Atat de pustiu e acest loc si lumea...
Salvati-ma,va rog,pana nu ma prabusesc!

9 comentarii:

  1. E greu atunci când cineva ţi-a intrat atât de adânc în minte şi suflet, incearca sa faci orice altceva în afara de a te gândi la el, apelează la prieteni, ei te vor ajuta cu siguranţă!

    RăspundețiȘtergere
  2. incearca sa te gandesti la lucrurile pe care le faci de obicei , la prieteni, la ceea ce ai facut peste zi . sau poti sa vizionezi un film sau sa citesti o carte
    stiu e foarte greu dar orice lucru frumos din viata ta poate fi salvarea

    RăspundețiȘtergere
  3. Salvarea e in tine. Doar tu singura poti sa faci asta si cel mai bun lucru care se putea intampla este acela ca tu o sa reusesti!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Killer: si atunci...de ce ne mai pasa atat?
    @O fata normala: ai dreptate! >:D<
    @Ciocolatika: Ce frumos spus! :*

    RăspundețiȘtergere
  5. a te prabusi e doar o etapa, nu sfarsitul..

    RăspundețiȘtergere
  6. nu exista involutie...orice stare precede doar evolutia...nu exista drum inapoi, si cu cat "raul" e mai mare...cu atat binele va fi mai inalt...fiecare etapa a vietii are farmecul ei...ceea ce urmeaza e si mai greu, dar cu atat mai frumos...sublim chiar...depinde de unghiul din care privesti doar:)
    p.s.
    iti recomand cu drag cartile lui Adrian Nuta, ca un abecedar al evolutiei...eu am adresa de email pe blog la intrare, scrie-mi si ti le trimit...merita sa le citesti pana la ultima litera:)

    RăspundețiȘtergere