Candva vei plange.
Pasii risipiti pe drumuri
Nu-ncerca sa-i aduni-
Vei tulbura nevinovatele ape...
Ierburile nu te vor ierta
Nici stelele,
Nici eu.
Ierburile te vor biciui,
Stelele vor cadea
Pe umerii tai a povara;
Eu nu te voi ierta...
Unde-i copilul din tine,
Unde-s primaverile
Si unde esti tu?
P.s.: Toate-s in pasii risipti pe drumuri...
mmm..
RăspundețiȘtergeremmm..?
RăspundețiȘtergereUNDE ? COPILUL DIN MINE A FOST UCIS DE CEI DIN JUR !
RăspundețiȘtergeretot ceea ce scrii se refera la tine, si se rasfrange asupra ta...iubirea se daruie, nu se cere!:)...iar darul nu se conditioneaza, pentru ca nu mai e dar...
RăspundețiȘtergerenu pierde din vedere lectia...tu ai ales-o, nu uita asta, ceilalti sunt doar oglinzile tale stefi...daca nu-ti place cum sunt ei, problema e la tine:)...offffff:)
stiu ca nu o sa ma crezi...dar urmatorul blog pe care l-am visitat dupa al tau spunea exact ce te intereseaza:)
RăspundețiȘtergerehttp://eusuntiubire.blogspot.com/2012/04/trei-descoperiri-ale-fizicii-cuantice.html
poti sa te convingi!
@ Un suflet inocent: Citeste ce mi-a scris Romeo,o sa te ajute la fel de mult ca si pe mine. :)
RăspundețiȘtergereRomeo,multumesc din suflet :*
Poate ca acel copil s-a maturizat.
RăspundețiȘtergereNe schimbam.Cu totii ne schimbam.
El nu s-a maturizat. Asta e,incerc sa trec peste. Toate la timpul lor...
RăspundețiȘtergere